Despre Retezat în cuvinte și imagini

 Un proiect derulat cu granturi norvegiene produce un rezultat benefic pentru cel mai spectaculos şi complex masiv muntos din România – Retezatul. Este vorba despre un album cu sute de fotografii care mai de care mai impresionante, tipărit în condiţii grafice foarte bune, care va fi distribuit în special în judeţul Hunedoara, dar şi în ţară. Acelaşi proiect ajuns la final adaugă în bilanţ, pe lângă primul album oficial al Retezatului, alte 15 rezultate notabile.

Proiectul început în mai 2014 şi intitulat „Convieţuire durabilă om – natură în Retezat şi comunităţile limitrofe” a avut o valoare de aproape 144.000 de euro, cea mai mare parte a sumei provenind din aşa-zisele fonduri norvegiene. Cu aceşti bani a fost editat în 5.000 de exemplare un album al Retezatului care cuprinde sute de imagini spectaculoase ale frumuseţilor de tot felul, de la cele geografice până la floră, faună şi tradiţiile din Retezat şi din Ţara Haţegului. Traseele tematice, concursurile de tot felul, activităţile didactice în care au fost implicaţi aproape 2000 de copii şi profesori, instruirea de rangeri (profesionişti şi voluntari), realizarea de panouri informative, tabere de junior – ranger pentru copii din familii cu venituri reduse, mii de pliante, broşuri, ilustrate şi insigne, sute de şepci şi tricouri, 5.000 de pungi speciale pentru gunoi distribuite turiştilor care au urcat sau urmează să urce în Retezat fac, de asemenea, parte din bilanţul succint al proiectului amintit.

Dedicat unui dependent de Retezat

Iniţiativa aparţine Asociaţiei Rangerilor din România (ARR) în colaborare cu Administraţia Parcului Naţional Retezat (APNR) şi Asociaţia Rangerilor din Islanda. Preşedintele ARR, Mihai Gligan (medalion), spune că albumul Retezatului a fost mult mai greu de realizat decât cel al Apusenilor, publicat cu 10 ani în urmă, tot ca urmare a unui proiect al Asociaţiei Rangerilor din România: „Retezatul este foarte greu de surprins şi de cuprins într-un album, datorită complexităţii sale. Suntem mulţumiţi de album, să nu fim greşit înţeleşi, dar el e încă departe de ce ar putea să însemne un album al Retezatului. E un masiv formidabil în primul rând pentru că aici poţi vedea dispunerea anotimpurilor pe verticală. Ne dorim ca de acest album să beneficieze în primul rând comunităţile locale. Albumul îi este dedicat unui tânăr pe care l-am întâlnit cu ani în urmă în timp ce coboram de pe Vârful Iorgovanului. E vorba de un tânăr şomer, plecat în străinătate dar reîntors acasă, la Lupeni, de dorul Retezatului. Aproape zilnic, acel tânăr făcea 35 de kilometri cu bicicleta până la Câmpuşel, după care urca pe traseu şi curăţa zona de resturile aruncate de turişti fără ca nimeni să i-o ceară. Ţin minte că, după ce-am intrat cu el în vorbă, ne-a oferit din sandvişurile lui: pâine cu margarină. Am fost extrem de impresionat. Tare aş dori să-i pot oferi şi lui un exemplar”, a povestit Mihai Gligan, ieri, la prezentarea de final a proiectului, eveniment ce a avut loc la sediul Direcţiei Silvice Hunedoara.

De rezolvat: rangeri mai mulţi

Şeful ARR consideră că, în comparaţie cu alte arii naturale cu statut special din ţară, fie că e vorba de parcuri naturale, naţionale, sau situri Natura 2000, Parcul Naţional Retezat „se prezintă foarte bine”. „În comparaţie cu ce poţi să găseşti în alte zone din ţară, aici e impecabil. Retezatul este, de departe, cel mai curat şi cel mai frumos loc din România. Iar asta datorită Administraţiei şi rangerilor. Ar mai fi buni încă 10 rangeri angajaţi, cel puţin. Asta pentru că cei 11 rangeri existenţi pentru cele 38.000 de hectare sunt puţini. Trebuie să-i avem în teren, nu pentru a-i speria pe turişti, ci pentru a-i ajuta şi pentru a-i face să înţeleagă mai bine ce şi de ce trebuie protejat în Retezat”, adaugă Mihai Gligan.

Şeful APNR, Zoran Acimov, mărturiseşte că se gândeşte la un set de reguli mai stricte privind accesul în Retezat, atât în ceea ce priveşte regimul resturilor produse de turişti şi lăsate aiurea, cât şi în ce priveşte echipamentul acestora. Asta pentru că, în ultima vreme, au fost cazuri de turişti care au urcat la Bucura, de exemplu, încălţaţi cu şlapi sau tenişi, dând şi mai mult de lucru echipelor de Salvamont. „În ultimii ani am scos din Parc containerele de gunoi. A fost mai greu, la început. Mulţi turişti au înţeles din capul locului că gunoiul trebuie dus acasă. Alţii însă coboară gunoiul în pungă, două, trei, patru ore din traseu, ajung la maşină, dar lasă punga în parcare. N-am să înţeleg niciodată de ce acea pungă nu mai are şi ea loc în portbagajul maşinii”, a adăugat Acimov.